Eurovision - Despre ceea ce (nu) se vede la televizor

Selecţia Naţională Eurovision de sâmbătă seara a reprezentat confruntarea ultimă cu mondenul moldovenesc. Toate acestea, doar de dragul unui presupus show-concurs, rezultatele căruia nu au surprins, de fapt, pe nimeni.

Spun "presupus", deoarece concertul celor 20 de finalişti a fost mai degrabă o parodie, iar dacă organizatorii au sperat că, oferind jurnaliştilor badge-uri drăguţe, se vor scoate basma curată, s-au înşelat. A existat o singură idee realmente bună a celor de la TRM şi ai partenerilor lor - transmisiunea live a concertului în Scuarul Operei şi în Piaţa din Bălţi, dar nici aceasta nu şi-a obţinut efectele scontate, pentru că a fost foarte frig afară.

Prin urmare, popularizarea evenimentului s-a făcut doar prin intermediul a ceea ce se vede la televizor şi nu sunt sigură că aceasta e tocmai bine. În primul rând, pentru că în Green Room au avut acces doar fotografii şi cameramanii, care nu comunică în mod normal cu artiştii, iar băiatul acela de la TRM, Vitalie Rotaru, a eşuat complet încercând să redea atmosfera de emoţie de acolo. Dacă Serj Kuzenkov chiar a fost un prezentator OK, atunci splendida Rusalina Rusu a dat-o-n bară de mai multe ori, atât în direct, cât şi în afara transmisiunii, cu acel text elementar şi ipocrit pe care avea să-l citească.

În sală, ascunşi după imensele camere de luat vederi, au stat în tot acest timp membrii juriului, identitatea cărora a fost unica surpriză cu care ne-am ales noi, spectatorii, în urma grandiosului eveniment. Mai ales eu, care am aflat incognito, că printre cei care compun juriul de specialitate, dar şi misterioasa "comisie de referinţă a TRM", se află doi prieteni destul de vechi. Ştiam despre mine că scriu rapid, dar, de această dată, n-am reuşit să-mi notez numele şi profesiunea tuturor acestor specialişti, atât de zeloşi au fost cei doi prezentatori cu cititul de pe hârtie. Şi nu e bine, stimaţi telespectatori, să nu ştim cine decide în măsură de 66% soarta concursului. Pentru că faza cu televotingul e oricum praf în ochii utilizatorului de rând şi metodă eficientă de a-l stoarce de bani.

Printre sticle colorate de răcoritoare, oferite gratuit tuturor celor prezenţi, s-a perindat tot felul de lume: de la Cătălin Josan la Victor Stepaniuc, de la domnişoare şi doamne dichisite la perechi de îndrăgostiţi. Strategică treaba asta cu organizarea concertului pe 14 februarie: în criză de idei, a fost multă lume care a dorit să-l urmărească chiar din sala Teatrului de Operă.

După micile scandaluri de până la finală, din concurs au fost retrase trei dintre piesele anunţate iniţial, şi nu vreau să-mi dau seama ce atitudine puteau avea artiştii, chemaţi să le înlocuiască. A fost un fel de umplere forţată şi inutilă de gol. Doiniţa Gherman a încercat o nouă reţetă a piesei de succes - ceva între Zdob şi Zdub şi Ruslana, iar Corbus Albus n-au avut decât să prezinte vocea bună a solistei. Următoarea - Veronica Stolli, a fost aproape deplorabilă, şi apoi Cristy Rouge, care ne-a mărturisit sincer că "participă an de an la Eurovision", doar că... n-o ia nimeni în seamă.

Elena Buga, Diana, Cristina Croitoru, Galina Şkoda şi Kătălina Rusu au reprezentat prezenţele obligatorii cu piese de genul "come to me, baby", costume sumare şi voci modeste. Ayra a avut o prestaţie mult mai evoluată, la fel şi Dana Marchitan sau Olia Tira. Iar personaje ca Marius, Brand, Slavici şi Anişoara Balmuş nu au de departe ce căuta în acest concurs, poate chiar ar trebui să se gândească serios dacă merită să mai insiste la faza cu o carieră în muzică.

Dacă până aici lucrurile au fost clare, mai departe au venit cei de la Sun Stroke Projekt, care mi-au plăcut cel mai mult, pentru piesa foarte elaborată, fără apel la motive din "cultura moldovenească", care s-au consumat ca idee demuuult de tot. Şi Cezara a fost o prezenţă de considerat, dar nu cu o astfel de compoziţie lacrimogenă, care a demostrat clar anul trecut că nu are şanse de câştig. Alexa şi piesa lui Alex Braşovean a făcut adevărate furori printre spectatorii din sală, deşi a folosit trucuri destul de explorate. Ultima a evoluat, în mod strategic, Nelly Ciobanu - favorita publicului larg (de când naiba?!) şi, conform unor opinii exprimate înainte de finală, protejata anumitor membri din juriu. Cred că am explicat mai sus de ce nu sunt foarte entuziasmată de "Hora din Moldova", dar, cel puţin, am încredere în vocea doamnei Ciobanu, care e suficient de antrenată ca să nu tremure la Moscova.

În loc de concluzie, nu pot decât să-mi exprim dezamăgirea față de atitudinea pe care o manifestă artiștii noștri față de acest concurs. Nu neapărat pentru că ar fi unul care să pună preț pe talent, ci, mai degrabă, pe comercialitate, oricum Eurovision este o oportunitate de a te face cunoscut.

Foto: Vitalie Varzari
Autor: Ana Gurău
Publicat la 16 Februarie 2009

  1. Ion, 16 Februarie 2009

    sunt 100 % de acord cu autorul
    n-am auzit nici un cintec , care poate fi pusa in categoria "Muzica de calitate"
    cu parere de rau :( ....

  2. sherindans, 16 Februarie 2009

    poate doar Sun Stroke Projekt..

  3. Vitalievar, 17 Februarie 2009

    si Corbus Albus!!!

  4. schmerzchen, 17 Februarie 2009

    :)) aham

  5. adriano, 1 Martie 2009

    un articol scris de o eleva, care in viata ei n-a avut nici o zi frumoasa si prietenii ei ce-i mai buni sunt Beavis and Butt-Head

  6. Aforism, 4 Martie 2009

    Sigur Nelly are o voce minunată şi a interpretat-o de minune! problema este că, gata nu mai avem pe cine trimite la Eurovision!

  7. sorata, 7 Iunie 2009

    De unde te-ai mai luat si tu autoare? De unde stii tu ce s-a intimplat in sala sau esti neam cu paparazii? Nu-ti place piesa Hora din Moldova asta nu inseamna ca nu este buna asa ca dute si scrie un articol despre altceva ce stii mai bine

Pentru a scrie comentarii e necesar să intraţi în cont.

Kiss Fm Hit Music Station Studio One & Friends Urban Tape Rupere.md Cenaclu