Festivalul Ethno Jazz, 2009, Ziua 1

Evenimentul a debutat joi seara, pe scena Teatrului Naţional, cu recitalurile formaţiilor Trigon, The Shin (Georgia) şi Djabe, din Ungaria.

Ethno Jazz Festival, ediţia 2009, a început cu o conferinţă de presă, la care au fost prezenţi atât organizatorii - membrii Trigon, cât şi principalii susţinători ai evenimentului: Natalia Ştefăneţ, Lucia Culev (Direcţia Cultură a Primăriei Mun. Chişinău) şi Rodica Verbeniuc (Compania "Moldcell"). În cadrul întrunirii cu presa, directorul festivalului, Anatol Ştefăneţ, i-a prezentat şi pe membrii trupei georgiene The Shin, precum şi pe spaniolii de la Duende Y Aire, prezenţi şi ei la conferinţă.

La concertul de deschidere din seara de joi, printre spectatori s-a numărat şi Primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, responsabili din cadrul Agenţei Elveţiene pentru Dezvoltare şi Cooperare, dar şi Philip Remler, şeful Misiunii OSCE în Moldova, cu ajutorul căreia, festivalul Ethno Jazz are loc şi în Tiraspol.

Gazda Festivalului - formaţia Trigon, a dat startul concertelor cu un recital, care a inclus doar câteva compoziţii interpretate de către întreaga trupă. Astfel, publicul a avut ocazia de a audia solo-uri generoase la vioară, clape, saxofon, percuţie şi flaut, din partea fiecărui membru Trigon. Evident, nimeni nu avea cum să rămână dezamăgit - ingeniozitatea şi talentul celor patru muzicieni pare să nu se mai epuizeze niciodată.

Apartenenţa etnică a artiştilor este un element deosebit de curios, care merită a fi observat cu atenţie maximă la un asemenea eveniment. Dacă muzica celor din Trigon a fost una săltăreaţă şi jucăuşă, atunci georgienii The Shin au transmis o doză impresionantă de patos, în cadrul unui performance de-a dreptul emoţionant (chitară acustică şi electrică, percuţie, voce). Melodii înălţătoare şi solicitante, care au făcut publicul să delireze. Fiecare - în felul său: cu ochii închişi, bătând din picior, zâmbind sau abia stăpânindu-şi lacrimile. Mesajele artiştilor, despre care se ştie că au părăsit Georgia cu ani în urmă, conţinând un substrat politic evident, au demonstrat încă o dată că festivalul Ethno Jazz poate fi o lecţie vie de geopolitică şi etnologie.

Ultimii în scenă au fost ungurii Djabe, care au evoluat fără unul dintre chitarişti, iar clapistul Kovacs Zoltan a susţinut recitalul, având mâna stângă bandajată. Pentru că reprezintă o trupă World Fusion, specificul etnic al acesteia s-a lăsat observat mai mult prin atitudine: puţin reticenţi şi apatici la început, cei patru muzicieni s-au dezlănţuit odată cu primele reacţii pozitive ale publicului, ajungând să fie chemaţi insistent la bis, în ciuda orei târzii care se făcuse şi a faptului că trompetistul Kovacs Ferenc îşi ceruse mai devreme scuze pentru că nu cunoaşte "limba moldovenească".

Aşadar, începutul a fost cât se poate de bogat în impresii plăcute. Atenţie mare la ceaşca R.A.I.V. Espresso, care mă tem că are zile numărate, cu atâţia fotografi mişunând prin faţa scenei.