Pe-un Picior de Plai, Let’s Get High

Joia trecută am avut parte de un spectacol, pe care l-am aşteptat încă de la ultima apariţie a Zdubilor pe scena de la noi... astă vară, pe Piaţa Marii Adunări Naţionale.

De atunci, dar şi pe tot parcursul anului 2008, Zdob şi Zdub a colindat Europa şi a adus sărbătoarea pe scenele mari şi mici ale continentului, a bucurat publicul cu piese, pe care norocoşii de noi le cunoaştem foarte bine. Acest fapt, însă, nu a reprezentat un motiv pentru a nu umple sala de concert şi de această dată, astfel că, publicul a epuizat stocul de bilete, uitând de crizele de tot felul care ne atacă în ultimul timp.

Inedit, evenimentul a avut loc în incinta sălii mari din Palatul Feroviarilor, lucru care a intrigat populaţia în momentul în care a fost anunţat concertul. Eu cred că spaţiul a fost tocmai potrivit. Organizatorii au scos câteva rânduri de scaune din faţa scenei şi s-a creat loc pentru dansuri sau pentru cei afectaţi financiar, mai serios, în perioada post-sărbători de iarnă. Oricum ar fi, cei cu bilete mai scumpe şi-au părăsit scaunele şi au aglomerat scările şi culoarele din sală, ca să danseze.

Zdubii au apărut în scenă cu o oră întârziere, ceea ce, pe mine, cel puţin, nu m-a deranjat chiar deloc, pentru că operatorii de la sunet au pus piese de pe ultimul album Goran Bregović, aşa că pot considera că l-am ascultat în deschidere sau, cum se spune, „pentru încălzire”. Deşi răcoroasă la început, sala s-a încins imediat ce publicul s-a dezlănţuit pe acele piese de care spuneam mai sus, printre care şi toate favoritele mele: „Ciocârlia”, „Nunta Extremală”, „Mioriţa”, dar şi câteva pe care nu le-am auzit demult pe la concerte – „Ciobănaş” şi „Cucuşor”.

Noutatea care a suprins publicul a fost apariţia Zdubilor în scenă alături de două fete la back-vocals, care au adus, într-adevăr, un plus de atmosferă pentru eveniment. Acolo unde s-au auzit bine, fetele au avut un efect cu adevărat interesant. În rest, m-am petrecut şi eu ca şi toţi cei prezenţi acolo, excepţie făcând doar momentele în care la pupitru apărea un tip dubios care trebuia să amuze sala cu glume. Nu cred că un concert Zdob şi Zdub are nevoie de un astfel de personaj, aşa că am uitat pe loc de el, concentrându-mă, mai degrabă, pe piesa, care urma să fie interpretată de Zdubi, de fiecare dată când erau chemaţi la bis.